________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Diabetul zaharat insulino-dependent latent la vārstă adultă (Diabet LADA)
Diabetul
LADA (Latent autoimmune diabetes in adults) este o categorie recent
recunoscută a diabetului zaharat, care se īncadrează īn complexul
diabetului zaharat tip 1. Pānă īn prezent, īn practica medicală
diabetul zaharat a fost clasificat preponderent după tabloul clinic.
Īn cadrul acestei clasificări apare īnsă problema existenţei unei
categorii de bolnavi care nu sunt insulino-dependenţi de la īnceput,
deşi īndeplinesc toate celelalte caracteristici ale diabetului de tip
1. Analiza probelor sangvine relevă, similar diabetului de tip 1,
anticorpi serici şi o producţie pancreatică limitată de insulină. La
astfel de pacienţi se īntāmplă frecvent, ca dupa puţine luni, răspunsul
la dieta şi terapia orală să fie necorespunzător (insuficienţă
secundară) şi astfel terapia insulinică devine necesară.
Cum se recunoaşte diabetul LADA ?
Astfel
de pacienţi prezintă īn ser anticorpi anti-citoplasma celulelor
insulare (ICA) şi/sau anticorpi īndreptaţi īmpotriva enzimei
glutamat-decarboxilază (GADA). Cu cāt este mai tānăr un pacient cu
diabet la īnceput noninsulino-dependent, cu atāt este mai mare
probabilitatea să fie vorba despre un diabet LADA. Īn intervalul de
varsta 25 – 34 de ani, pānă la o treime din cazurile nou diagnosticate
clinic cu diabet zaharat tip 2 se īncadrează īn această categorie.
Odată cu creşterea vārstei de debut a diabetului, scade proporţia
formelor tip LADA; īn intervalul de varsta 54 – 65 de ani, se
īncadrează ca diabet LADA numai 8% dintre bolnavii nou diagnosticaţi.
Marea majoritate a pacienţilor mai tineri cu diabet tip LADA nu sunt
supraponderali, aşa cum ştim despre diabetul zaharat de tip 2 tipic.
Defectele secreţiei de insulină īn LADA
La
determinarea producţiei de insulină la pacienţii cu diabet tip LADA,
spre exemplu prin intermediul stimulării injectabile cu glucagon, se
evidenţiază că nivelul de insulină este deja scăzut īn condiţii bazale,
iar ca urmare a stimulării cu glucagon, concentraţia sangvina a
hormonului creşte minimal. Aceasta este īn contrast evident cu diabetul
tip 2 tipic, la care īnca de la debutul bolii nivelul de insulină este
crescut.
Care sunt consecinţele terapeutice ale diagnosticării tipului LADA ?
Odată
cu diagnosticul unei forme LADA se impune cel puţin o discuţie cu
pacientul cu privire la evoluţia bolii, īn cadrul căreia pacientul
trebuie avertizat că probabil in următoarele luni pāna la ani, va
fi necesară introducerea terapiei insulinice. Īntrebarea care se ridică
este, dacă este suficientă abordarea iniţială cu dietă şi terapie orală
a acestor pacienţi pentru normalizarea glicemiei şi a valorilor HbA1c,
sau dacă ar fi mai indicată instituirea īnca de la īnceput a
terapiei insulinice. Date preliminare arată că instituirea
primară a terapiei insulinice la pacienţii cu LADA, contribuie la
creşterea capacităţii de secreţie insulinică a pancreasului. In
ce măsură evoluţia pe termen lung īn cadrul insulinoterapiei
primare este influenţată favorabil, este o īntrebare care poate
fi adresată numai prin intermediul unui studiu comparativ, controlat, pe termen lung,
pe care īl desfăşurăm īn momentul de faţă. Un răspuns sigur nu poate fi
dat īnainte de desfăşurarea studiului pe o perioadă de la 3 la 4 ani
(2008-2009, n.t).
Recomandări practice
La
toţi pacienţii cu diabet zaharat noninsulino-dependent nou manifestat,
cel puţin la cei cu vārsta cuprinsă īntre 25 si 55 de ani, se recomandă
determinarea valorilor serice ale anticorpilor anti-citoplasma
celulelor insulare (ICA) si ale anticorpilor GAD (GADA). Īn cazul unui
rezultat pozitiv, se recomandă măsurarea valorilor peptidului C la 6
minute după stimularea cu 1 mg glucagon i.v. Interpretare: īn cazul
rezultatelor pozitive ICA şi GADA, īn special la titruri ridicate şi o
scădere a peptidului C stimulat la valori mai mici de 2 ng/ml, este de
aşteptat ca terapia orală să devină curānd insuficientă. Instituirea
insulinoterapiei nu trebuie īntārziată īn acest caz.
Autor: Prof. Dr. med. Werner A. Scherbaum Fost director al clinicii de Endocrinologie, Diabet şi Reumatologie, Universitatea Heinrich-Heine, Duesseldorf, Germania.
Articolul īn original īn limba germană: www.diabetes-deutschland.de
Traducere: Dr. Paul Enus-Raduca, Dr. Alexandra Pop.
Copyright @ Diabeti Consulting SRL. Actualizat: Mai 2022
|