Jurnalul de diabet

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Alimentaţia corectă adaptată insulinoterapiei

În funcţie de tipul terapiei insulinice – convenţională sau intensificată – pacienţii au mai multă sau mai puţină libertate la alegerea meniului zilnic.

Pentru tratamentul corect al diabetului este importantă stabilirea unei doze de insulină care să înlocuiască secreţia proprie (care lipseşte în diabetul de tip 1) sau să completeze efectul întârziat sau scăzut al insulinei proprii (în cazul diabetului de tip 2), astfel încât glicemia postprandială să fie corectată.

Terapia convenţională cu insulină

Prin aceasta se încearcă acoperirea necesarului de insulină, în principiu prin injectarea a 2 prize de insulină pe zi. De cele mai multe ori se foloseşte un amestec între o insulină cu acţiune scurtă şi una cu acţiune prelungită. Totuşi, acest tip de terapie reuşeşte doar parţial să imite acţiunea insulinei aşa cum are loc la indivizii sănătoşi. Pentru a fi eficientă, terapia convenţională trebuie completată cu un aport alimentar adaptat cantităţii de insulină injectate.

Adaptarea înseamnă pe de-o parte un orar exact al meselor, dar şi stabilirea corectă a cantităţii permise de glucide la fiecare masă.

Dieta este relativ rigidă. Necesită, în general, trei mese principale şi 2-4 gustări. Cu toate acestea mulţi dintre pacienţi – în special diabetici tip 2 vârstnici – sunt mulţumiţi cu terapia convenţională. Aceştia au un program zilnic mai regulat şi se obişnuiesc mai uşor cu orarul fix al meselor şi cantităţile standard de glucide. Variaţiile culinare se pot realiza prin alegerea (din tabelele cu conţinutul glucidic al alimentelor) unei cantităţi prestabilite de glucide dintr-un alt aliment (de exemplu se poate varia între orez, paste, cartofi sau pâine). La fel se pot alege tipuri diferite de fructe şi chiar desertul (de exemplu pentru aceeaşi cantitate de glucide pacietul poate alege între biscuiţi sau iaurt).

Terapia intensificată cu insulină

În cadrul terapiei intensificate se încearcă prin intermediul injectării mai multor prize de insulină zilnic, reproducerea profilului insulinic al non-diabeticilor. La mesele principale se injectează o cantitate de insulină rapidă adaptată la consistenţa mesei, pentru a împiedica creşterea exagerată a glicemiei. Independent de alimentaţie, se injectează o cantitate de insulină lentă care să asigure necesarul bazal, prin 2 prize – dimineaţa şi seara, sau o priză, de obicei seara. Pacienţii sunt învăţaţi să aprecieze cantitatea de glucide din alimente; de asemenea tabelele cu conţinutul glucidic al majorităţii alimentelor oferă un sprijin în stabilirea porţiilor.

La început este utilă cântărirea porţiei de măncare, până când pacientul învaţă să aprecieze cantitatea de glucide dintr-o lingură/ cană/ farfurie cu o anumită mâncare.

Pacienţii tineri cu diabet tip 1 şi într-o proporţie tot mai mare şi pacienţi vârstini, preferă terapia intensificată, pentru că permite un orar flexibil al meselor. Aceştia pot învăţa cum să-şi adapteze doza de insulină la propriul orar alimentar, fără a se produce un dezechilibru glicemic de-a lungul zilei (doza de insulină rapidă se stabileşte astfel încât postalimentar să se atingă o valoare glicemică cât mai aproape de normal). Doza este stabilită de medic iar pacientul învaţă să o adapteze la aportul alimentar şi valorile glicemice preprandiale.

Terapia intensificată permite pacienţilor să dea curs unei invitaţii spontane la cină sau la o petrecere. O gustare mică, atunci când apare senzaţia de foame, este de asemenea permisă. Micul dejun în weekend poate fi luat mai târziu decât în timpul săptămânii, iar pacieţii pot învăţa să-şi controleze glicemia în astfel de situaţii. Aproximativ jumătate din aportul caloric trebuie să fie acoperit de glucide. De exemplu în cazul aportului a 2000 Kcal pe zi, 1000 trebuie să provină din glucide. Cum 1 gram de glucide conţine aproximativ 4 kcal, cel 1000 de kcal corespund pentru aprox. 250g de glucide.

De ce gustări?

Atunci când pacientul depune mai mult efort fizic decât în mod normal, trebuie fie să-şi scadă doza de insulină, fie să îşi crească aportul de glucide. Pentru că efectul hipoglicemic al insulinei se menţine, în general, mai mult decât creşterea glicemică determinată de alimetaţie, se recomandă gustări (în cazul terapiei convenţionale până la 4 pe zi) pentru a combate riscul hipoglicemic. Persoanele care nu doresc să aibe mai mult de trei mese pe zi, trebuie să stabilească împreună cu medicul diabetolog o schemă terapeutică corespunzătoare. Cel mai ades în aceste cazuri, este eficientă utilizarea unui analog de insulină cu acţiune foarte rapidă şi de scurtă durată. Întrucât durata de acţiune a insulinei administrate la cină se prelungeşte adesea şi se cumulează cu acţiunea insulinei bazale (care asigură echilibrul glicemic pe perioada nopţii), se recomandă o gustare târzie pentru a evita pericolul hipoglicemiilor nocturne. Pentru aceasta sunt indicate mai ales alimentele pe bază de glucide bogate în fibre alimentare, care cresc lent nivelul glicemic. Unii pacienţi preferă pentru această gustare nocturnă o bucăţică de ciocolată. În acest caz creşterea glicemică este lentă datorită conţinutului de lipide.

Consumul de legume

Un studiu a relevat că în urma consumului ridicat de legume, nivelul hemoglobinei glicozilate (HbA1c) scade pe termen lung. Contrar aparenţelor, majoritatea fructelor proaspete nu au un efect negativ asupra glicemiei datorită conţinutului crescut de fibre. Dimpotrivă, în cazul cartofilor este necesară o stabilire exactă a dozei de insulină pentru a preveni o creştere glicemică exagerată. Deoarece în cadrul terapiei convenţionale nu există posibilitatea adaptării dozei corespunzător porţiei alimentare, se recomandă fie o porţie moderată fie împărţirea acesteia pe parcursul mai multor mese.

Există anumite alimente care modifică de manieră redusă şi lent glicemia (indice glicemic scăzut). Astfel, după consumul acestora glicemia creşte lent şi realizează un profil relativ constant. Pe termen lung şi aceste alimente pot determina totuşi creşterea valorii HbA1c, aşa cum a arătat şi un studiu la pacienţi cu diabet tip 1. Printre alimentele cu indice scăzut glicemic se numără: leguminoasele (mazăre, fasole, linte), produsele din făină integrală, fructele de pădure.

Autor: Sabine Tiepolt, nutriţionist; Dr. Med Monika Toeller; Institutul de cercetare a diabetului Düsseldorf

Link către articolul în original: www.diabetes-deutschland.de

Traducerea: Dr. Enuş-Răduca Paul, Dr. Pop Alexandra