________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Tabăra pentru copiii si adolescenţii cu diabet
Conceptul
taberelor specializate destinate copiilor diabetici s-a bucurat de
foarte mare succes în SUA dar şi în Europa încă din 1925.
Misiunea principală a acestor tabere este de a oferi copiilor
experienţa petrecerii unei perioade de timp departe de mediul familial,
la distanţă de protecţia oferită de părinţi şi astfel de a-i obliga
parţial să ia decizii singuri cu privire la propria persoană. Elementul
cheie este faptul că aceste noi experienţe vor fi însuşite într-un
mediu sigur, sub supravegherea unui personal medical calificat.
Copii şi chiar adolescenţii cu diabet sunt adesea extrem de dependenţi
de proprii părinţi în ceea ce priveşte îngrijirile caracteristice şi nu
cunosc alţi copii de aceeaşi vârstă cu aceeaşi afecţiune cu care să
poată să schimbe impresii sau cunoştinţe. Frecvent copii cu diabet
ezită să lipsească de la domiciliu, să modifice programul obişnuit
stabilit de către părinţi şi să participe la întâlnirile organizate în
cadrul şcolii sau chiar în afara ei.
>> Avantajele taberelor
În acest context, taberele pentru copii cu diabet oferă avantaje
semnificative atât copilului sau adolescentului, cât şi familiei
acestuia din mai multe motive:
- Oferă un cadru propice pentru legarea unor noi prietenii, permite
socializarea copiilor cu diabet şi conştientizarea faptului că nu sunt
singuri în faţa bolii şi că diabetul nu este „o pedeapsă”;
- Permit însuşirea de către copii a tehnicilor de îngrijire specifice,
precum şi cunoaşterea metodelor de ajustare a schemei terapeutice în
situaţii speciale (de ex. activitate fizică intensa), fără ajutorul
părinţilor;
- Maximizează educaţia despre diabet în general, in grupuri de vârste
apropiate, cu ajutorul unor metode adaptate copiilor, fie că este vorba
de tehnici formale sau informale de învăţare;
- Permit copiilor şi adolescenţilor cu diabet să înveţe să devină mai
independenţi, pregătindu-i astfel, treptat, pentru viaţa de adult;
- Dau copiilor încredere în ei înşişi, în rezultatul activităţilor lor sociale sau fizice, le creşte stima de sine;
- Permit participarea în siguranţă la programe recreaţionale de calitate.
Nu trebuie uitate nici avantajele oferite părinţilor persoanelor cu
diabet. Participarea copiilor şi adolescenţilor la aceste tabere
permite obţinerea unui timp liber pentru părinţi şi le oferă
siguranţa că la final, copiii lor vor deţine mai multe cunoştinţe
şi abilităţi necesare propriei îngrijiri şi vor putea să reacţioneze
adaptat în situaţii speciale.
>> Important înainte de a pleca în tabără
Înainte de a pleca în tabără, sunt necesare o serie de măsuri minime:
- Fiecare copil sau adolescent să deţină un formular medical care să
cuprindă informaţii cu privire la tipul de diabet, tratamentul urmat,
gradul controlului metabolic (A1c), vaccinări, alergii alimentare sau
medicamentoase, profilul psihologic, eventual alte boli asociate.
- Alcătuirea unor grupuri omogene din punct de vedere al vârstei şi al
cunoştinţelor legate de diabet (ideal). Acest lucru presupune
cunoaşterea anterioară a participanţilor şi a problemelor pe care le
ridică fiecare dintre aceştia.
- Personalul medical care va însoţi grupul trebuie să fie alcătuit din
medici şi asistente cu experienţă în îngrijirea copiilor şi
adolescenţilor cu diabet;
Pe toată perioada taberei se desfăşoară activităţi în grup astfel încât
copiii se vor cunoaşte între ei şi îşi vor împărtăşi experienţe,
învăţând în acelaşi timp să preia responsabilitatea bolii pe care o au.
În cadrul Centrului Clinic de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice de la
Iaşi se organizează astfel de tabere educaţionale pentru copii şi
adolescenţi cu diabet din 1992. Tradiţia în Centrul de la Iaşi este de
a organiza taberele în cadrul vacanţei de vară, optându-se până acum
pentru locaţii montane, extrem de atrăgătoare din punct de vedere al
peisajelor oferite, dar şi sigure în acelaşi timp din punct de vedere
al posibilităţilor de apelare la servicii medicale. La aceste tabere au
participat, succesiv, copii şi adolescenţi aflaţi în evidenţa Centrului
nostru iar în ultimul an şi-au exprimat dorinţa de a participa chiar şi
copii din alte centre din Moldova. În aceste perioade de vacanţă s-au
legat prietenii durabile, iar copii au devenit mai responsabili, dovadă
faptul că, deşi iniţial au dat dovadă de scepticism şi cu greu au
acceptat să ia parte, ulterior şi-au manifestat interesul şi chiar au
solicitat să participe şi în anii următori.
>> Cum se desfăşoară tabăra?
Prima
zi, petrecută de obicei în perimetrul taberei, este folosită pentru
cunoaşterea reciprocă – atât a copiilor de către personalul
medical cât şi invers, dar mai ales a copiilor între ei. În plus, este
momentul obţinerii tuturor informaţiilor „tehnice” relevante: schema de
insulinoterapie, tipul de pen şi glucometru utilizate, episoade de
hipo- sau hiperglicemie, nivelul de educaţie terapeutică şi gradul de
independenţă. Pe parcursul taberei organizăm mici şedinţe de grup în
cadrul cărora se remarcă copiii ce au cunoştinţe solide în ceea ce
priveşte boala şi îngrijirea ei. Mai mult decât atât, cei recent
diagnosticaţi profită de cunoştinţele celor de lângă ei şi manifestă o
dorinţă mai mare de a învăţa de la aceştia, împărtăşindu-şi în acelaşi
timp experienţele anterioare şi chiar cerându-le sfaturi. Toate acestea
se desfăşoară sub supravegherea medicilor şi asistentelor medicale cu
experienţă tocmai pentru a preîntâmpina crearea şi deprinderea unor
obiceiuri greşite sau nerecomandate. Se încearcă permanent punerea
copiilor în situaţii diferite de viaţă, de la trezirea dimineaţa în
afara atmosferei căminului personal la pregătirea mesei comune, de la
curăţenia în camere la deplasarea în grup pe drumurile publice, de la
jocurile de echipă la drumeţiile montane, organizarea de petreceri cu
cântece şi dansuri.
>> Scopul taberei
Scopul
principal este creşterea încrederii în sine, conştientizarea bolii şi,
în acelaşi timp, de creare a situaţiilor reale, precum şi de a
demonstra copiilor că boala nu reprezintă o piedică în a se încadra în
societate. Se formează deprinderi şi experienţe pe baza unor fapte şi
situaţii reale şi copii trebuie să ia decizii cu privire la propria
persoană. În această tabără nu sunt înconjuraţi de familie care să le
ofere răspunsuri sau, în unele situaţii, chiar să acţioneze în locul
lor. Învaţă să fie alături unul de celălalt, să se ajute la nevoie şi,
mai mult decât atât, să se respecte. Încercăm să le insuflăm faptul că
vor putea avea o viaţă normală atât timp cât menţin echilibrul glicemic
optim şi evită apariţia complicaţiilor bolii, oferindu-le în acelaşi
timp modalităţile de atingere a acestor deziderate.
La
sfârşitul zilelor de tabără fiecare copil se poate bucura de mai mulţi
prieteni, de mai multe cunoştinţe care le permit un anumit grad de
autonomie faţă de familie. Un aspect intens discutat în cadrul taberei
este reprezentat, de fiecare dată, de respectarea dietei. Astfel, în
decursul unei perioade destul de scurte de timp, încercăm să le oferim
meniuri cât mai variate şi, în acelaşi timp, să distrugem anumite
mituri legate de dieta persoanei cu diabet şi să-i învăţăm de fapt
regulile alimentaţiei sănătoase.
Pe toată durata taberei fiecare copil are propriul caiet de
monitorizare în care sunt notate profilurile glicemice, situaţiile
deosebite zilnice precum şi tipul şi dozele de insulină utilizate.
Copii au astfel posibilitatea să observe influenţa anumitor alimente
sau a activităţii fizice asupra valorilor glicemice şi să tragă anumite
concluzii cu privire la conduita ulterioară, astfel încât în faţa unei
situaţii similare să ştie conduita de urmat. La fiecare administrare a
insulinei, dozele sunt discutate şi comentate cu fiecare copil în
parte, de multe ori cerându-li-se să stabilească singuri doza necesară
în funcţie de situaţie. Astfel, la sfârşitul taberei copii sunt
capabili să-şi ajusteze singuri dozele în funcţie de alimentele
consumate, activitatea fizică sau alte condiţii asociate. Am remarcat
de fiecare dată o reducere a necesarului de insulină încă din prima zi
de tabără, reducerea dozelor ajungând de multe ori la mai puţin de
jumătate faţă de cele anterioare. Scopul principal al taberei nu este
de a obţine un control glicemic optim, ci de evitare a extremelor, a
episoadelor de hiperglicemie majoră sau hipoglicemie. La finalul
taberei, copii conştientizează lipsa constrângerilor prost înţelese,
aşa zis „legate de boală”. Cu alte cuvinte, copii învaţă „să controleze
diabetul”, şi nu permit ca „diabetul să le controleze viaţa”.
>> Nu doar copiii profită
Trebuie menţionat faptul că nu doar copiii se simt mai împliniţi... de
fiecare dată, învăţăm şi noi, la rândul nostru, de la copii. Pare
incredibil, dar în multe situaţii ne dau lecţii de viaţă, ne oferă o
nouă perspectivă de a privi lumea şi ne dau soluţii incredibile. Timp
de 8 zile nu mai suntem „cadrele medicale” ci ne transformăm în
prieteni, confidenţi, mame uneori, surori sau colegi. Şi acest
lucru ne bucură. Important este faptul că aceste legături se menţin şi
după perioada taberei; aceşti copii rămân adesea prieteni, continuă să
se întâlnească şi să socializeze „înfruntând” astfel
diabetul.
Autori: Dr. Laura Mihalache, Dr. Lidia Graur, Centrul Clinic de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice Iaşi
Sursa: Jurnalul de Diabet 1/2010.
Mulţumim editurii Kirchheim Mainz pentru posibilitatea de a publica acest material.
Copyright @ Diabeti Consulting SRL. Actualizat: Mai 2022
|