________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Remisiunea tranzitorie în diabetul zaharat tip 1
Prin
remisiune în diabetul zaharat tip 1 (DZ tip 1) se înţelege instalarea
unei perioade, cu durata de cel puţin 4 săptămâni, în care
manifestările bolii se reduc, câteodată până la dispariţie. Glicemiile
scad, uneori până la normalizarea lor în tot cursul zilei, în paralel
cu scăderea dozelor de insulină, până când acestea ating mai puţin de
0,5 UI/kg corp/zi. Perioada de remisiune, " luna de miere" a DZ tip 1,
se referă la perioada scurtă de timp după diagnostic când se produce o
restaurare a producţiei pancreatice de insulină, pe baza rezervei de
insulină a pancreasului.
Această
perioadă apare mai frecvent la adolescenţi şi adultul tânăr decât la
copii. După începerea insulinoterapiei, pancreasul este pus în repaus
în ceea ce priveşte secreţia de insulină. Vârsta şi sexul sunt două
variabile importante în remisiune, care nu pot fi influenţate. Perioada
de remisiune la persoanele de sex feminin este semnificativ mai scurtă
decât la pacientii de sex masculin.
Din nefericire, remisiunea în DZ tip 1 nu durează o veşnicie, este doar
temporară, de unde şi termenul de "lună de miere". Durata remisiunii
variază de la persoană la persoană. Apare în primul an de la diagnostic
şi poate dura doar câteva săptămâni, luni şi în rare ocazii un an sau
mai mulţi. Nu se poate determina cu precizie cât va dura această
perioadă. La sfârşitul perioadei de remisiune glicemiile încep să
crească, ceea ce obligă la mărirea dozelor de insulină care
treptat ajung să le egaleze şi chiar să le depăşească pe cele de
dinaintea acestei perioade. La unii pacienţi, remisiunea poate nici să
nu apară.
Ȋn
această perioadă, dozele de insulină trebuie ajustate astfel
încât să se evite apariţia hipoglicemiei. Întreruperea completă a
administrării insulinei poate duce rapid la instalarea comei diabetice
cetoacidozică, în special la copii.
Medicul
trebuie să sfătuiască pacientul ce măsuri trebuie luate în această
perioadă şi anume: să mănânce mai mult, să-şi administreze doze mai
mici de insulină, să schimbe rata bazală (când pacientul este tratat
intensiv modern cu pompa de insulină). Se recomandă menţinerea unor
doze minim posibile, chiar 2 - 4 UI/zi, astfel încât să se asigure o
valoare normală a glucozei serice făra a exista riscul hipoglicemiilor.
Educaţia
terapeutică a persoanelor nou diagnosticate cu DZ tip 1 este esenţială,
acest subiect va fi abordat, întrucât este necesară atât surprinderea
intrării cât şi cea a ieşirii din remisiune, pentru a preveni
hioglicemiile severe, respectiv riscul cetoacidozei.
Autori: Dr. Sigina Gîrgavu, Dr. Diana Clenciu – Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, Clinica de Diabet Nutriţie, Boli metabolice.
Sursa: Jurnalul de Diabet 1/2010.
Mulţumim editurii Kirchheim Mainz, Germania pentru permisiunea de a publica acest material.
Copyright @ Diabeti Consulting SRL. Actualizat: Mai 2022
|