________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Ciocolata – între interdicţie şi recomandare

Motto: „Sunt ceea ce mănânc.” -Esop

Ciocolata a fost multă vreme un „măr al discordiei” între pacienţii diabetici şi medicii lor curanţi. Conţinutul ei bogat în aşa-numitele glucide cu index glicemic mare, care au un efect rapid şi pronunţat de creştere a glicemiei, au făcut lumea medicală să nu privească încurajator consumul de ciocolată şi să o încadreze printre produsele alimentare care trebuie consumate în cantităţi cât mai mici sau chiar evitate de către persoanele cu diabet zaharat. Pe de altă parte, cunoaştem cu toţii din experienţa personală starea de confort pe care ne-o aduce o tabletă de ciocolată prin gustul său bun, efectul energizant asupra organismului şi chiar şi senzaţia psihică de bine.

Aşadar, această dilemă ar putea fi vreodată depăşită? Ar putea fi găsită o cale de mijloc între interdicţia totală şi consumul de ciocolată nelimitat de vreo regulă? Şi, în primul rând, oferă ciocolata suficiente beneficii încât să merite efortul unui compromis de acest fel?

Spre surpriza scepticilor şi bucuria amatorilor de ciocolată, răspunsul la ultima întrebare este afirmativ. În ultimii ani s-au adunat destule dovezi ştiinţifice încât opinia medicală privitoare la consumul de ciocolată să se schimbe de la una nefavorabilă la una mai ponderată, care să recunoască şi avantajele pe care le-ar putea oferi ea dacă ar fi consumată în anumite limite.

>> Puţină istorie

Pentru a înţelege mai bine de unde provine şi mecanismele prin care poate oferi beneficii acest aliment controversat, trebuie să privim mai întâi în urmă, dincolo de sute de ani de istorie, către originile ciocolatei. Puţini ştiu că datorăm existenţa ei civilizaţiei aztece. Pe vremea aceea termenul de „ciocolată” definea un aliment diferit de cel pe care îl cunoaştem astăzi. Era vorba de o băutură amară, fără adaos de zahăr, preparată din boabele arborelui de cacao (Theobroma cacao), consumată pentru efectele ei energizante şi căreia i se recunoşteau multe virtuţi medicale. Aceasta era denumită „cacahuatl” (apă de cacao) sau „xocoatle” (apă amară). Fiind un produs nobil, era interzisă claselor sociale inferioare, femeilor şi copiilor; aveau acces la ea numai nobilii, războinicii şi preoţii. Boabele de cacao constituiau o valoroasă monedă de schimb. Odată cu descoperirea Americii a venit şi momentul descoperirii ciocolatei de către europeni. Oamenii lui Hernán Cortéz au adus-o la curtea Spaniei, unde i s-a adăugat zahăr pentru a-i îmbunătăţi gustul şi de unde s-a împrăştiat apoi pe întreg continentul în următoarele două veacuri. Băuturile pe bază de cacao au început să fie utilizate şi în Europa ca tonic şi energizant cât şi pentru tratamentul afecţiunilor cardiace şi digestive.

Până la începutul secolului XX produsele utilizând pudră de cacao erau privite ca o medicaţie provenită din surse naturale. Părerea modernă asupra ciocolatei este o „reinvenţie” a ultimelor decenii.

Dominaţi de impresia negativă lăsată de adaosurile zaharoase, oamenii au uitat cu timpul de efectele medicale benefice pentru care strămoşii lor apelau la ciocolată şi s-au obişnuit să o privească ca pe un „viciu minor”, oscilând între a trata cu indulgenţă amuzată sau a condamna ca pe o slăbiciune copilărească consumul a ceea ce în vremea aztecilor fusese „mâncarea zeilor”.

>> Redescoperirea ciocolatei

Ciocolata a reintrat însă în atenţia oamenilor de ştiinţă în ultimii ani, când mai multe studii publicate în toate colţurile lumii au confirmat vechea credinţă în virtuţile ei medicale. Se pare că alimentele bogate în cacao ajută la controlul tensiunii arteriale, îmbunătăţesc valorile grăsimilor sanguine (trigliceride, colesterol şi fracţiunile acestuia), reduc tendinţa la agregare a trombocitelor (celule sanguine care formează ca urmare a acestui proces cheaguri care obstrucţionează curgerea sângelui prin vase), au rol antioxidant, scad riscul de cancer, boli cardiovasculare, articulare şi neurodegenerative, au acţiune antiinflamatorie, antidepresivă şi cresc capacitatea de memorare.

Efectele favorabile ale produselor pe bază de cacao se datorează conţinutului ridicat al acesteia într-un grup de substanţe din clasa polifenolilor, numite flavonoide. Mai mult, concentraţia acestora din cacao depăşeşte de câteva ori concentraţia în substanţe similare a fructelor, legumelor şi vinului roşu, despre care se discută mult la ora actuală ca fiind benefice pentru sănătate. Flavonoidele din cacao şi ciocolată au un lanţ molecular mai lung (polimeri formaţi din cinci, şase până la zece molecule de catechină şi epicatechină) şi cu o conformaţie în spaţiu diferită de cele din alte alimente, ceea ce le creşte potenţialul antioxidant.

>> Nu orice ciocolată este la fel de sănătoasă

Nu orice fel de ciocolată este însă la fel de valoroasă pentru sănătatea organismului uman. De exemplu, ciocolata amară, care conţine o cantitate de cacao mult mai mare decât ciocolata cu lapte, are un conţinut mult mai mare de flavonoide. Concentraţia ridicată de glucide cu structură simplă, uşor de absorbit de către intestinul uman, pe care o au în lumea contemporană cele mai multe produse pe bază de cacao şi ciocolată, este un dezavantaj pentru o largă categorie de persoane, printre care obezii şi diabeticii.

Rezultă din toate acestea că ciocolata are merite medicale de necontestat, din păcate mult limitate de obiceiurile moderne de preparare a produselor respective. Consumul unor cantităţi mai mari de ciocolată ar aduce deci beneficii, dar şi dezavantaje în cazul pacienţilor diabetici.

Autor: Dr. Cristina Lăcătuşu, Centrul Clinic de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice Iaşi

Sursa: Jurnalul de Diabet 1/2010.

Mulţumim editurii Kirchheim Mainz, Germania pentru permisiunea de a publica acest material.

Copyright @ Diabeti Consulting SRL. Actualizat: Mai 2022