Jurnalul de diabet

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Pompa de insulină în tratamentul diabetului zaharat

>> Să înţelegem diabetul

Insulina este esenţială pentru menţinerea vieţii. Este un hormon produs de pancreas şi are roluri multiple în organism, asigurând dezvoltarea, structura şi energia organismului. Prin acţiunea insulinei, glucoza (zahărul) din sânge, provenită din alimente, poate trece în celulele organismului, astfel furnizează energie şi menţine concentraţia normală a glucozei în sânge (glicemie). De asemenea, insulina intervine în sinteza de proteine şi în depozitarea grăsimilor în ţesutul adipos ca şi rezerve de energie.

În condiţii normale, insulina este secretată astfel încât să menţină concentraţii constante de glucoză în sânge. Există astfel o secreţie continuă de insulină, care asigură funcţionarea normală a organismului în stare de repaus şi o secreţie rapidă, la fiecare masă, adaptată ca şi cantitate în funcţie de cantitatea de glucoză existentă în alimentele consumate. Pe parcursul a 24 ore, necesarul de insulină al organismului nu este constant. Există perioade în care necesarul de insulină este mai mare chiar şi în condiţii de repaus, aşa cum se întâmplă dimineaţa şi în perioade în care necesarul de insulină al organismului este minim, cum se întâmplă noaptea. Secreţia fiziologică de insulină este adaptată acestor cerinţe ale organismului.

În diabetul zaharat tip 1, pancreasul nu mai poate produce insulină. Lipsa acesteia duce la hiperglicemie, creşterea peste normal a concentraţiei glucozei în sânge. Pentru a împiedica această creştere şi a controla valorile glicemiei este nevoie de insulină administrată din exterior. Controlul permanent al glicemiei este foarte important pentru prevenirea complicaţiilor cronice. Modalitatea optimă de a realiza valori glicemice cât mai apropiate de normal este ca insulina să fie administrată în injecţii multiple, astfel încât să se obţină efecte cât mai asemănătoare cu secreţia normală de insulină. La fel de importante sunt şi măsurarea glicemiei cu ajutorul glucometrelor şi ajustarea dozelor în funcţie de valoarea glicemiei, de cantitatea de glucide care urmează să fie consumate şi de gradul activităţii fizice. În prezent există insuline foarte bune, a căror acţiune este asemănătoare cu secreţia fiziologică de insulină, respectiv analogii de insulină cu acţiune prelungită şi cei cu acţiune rapidă. Există însă situaţii în care insulinoterapia în prize multiple nu reuşeşte să realizeze echilibrul glicemic optim, în principal datorită lipsei de suprapunere a acţiunii insulinei odată injectate cu necesarul organismului. Astfel pot apare perioade de hiperglicemie, sau de hipoglicemie, când nivelul glucozei din sânge scade sub limitele normale. O soluţie modernă pentru un mod fiziologic de administrare subcutanată a insulinei este pompa de insulină.

>> Ce este pompa de insulină?

Pompa de insulină este un aparat portabil de dimensiunea unui telefon mobil mic, cu o greutate de aproximativ 100 grame, ce poate fi purtat cu uşurinţă în buzunar sau la cureaua de la pantaloni. Pompa de insulină este astfel concepută încât să administreze insulină în două moduri: administrare continuă pe 24 ore, numită rată bazală şi administrare ca bolus la fiecare masă. Avantajul major al pompei de insulină este posibilitatea administrării continue a insulinei într-un mod personalizat. Aceasta se realizează prin programarea ratei bazale pentru fiecare oră, în funcţie de necesităţile pe care le are organismul în diferite perioade pe parcursul a 24 ore. Odată stabilită rata bazală, insulina astfel administrată menţine constante valorile glicemiei în condiţii de repaus, în lipsa alimentaţiei. Pot fi programate mai multe profiluri de rată bazală, de exemplu un profil pentru zilele din cursul săptămânii şi un alt profil, pentru zilele de week-end, dacă alimentaţia şi gradul activităţii fizice sunt diferite. De asemenea există şi posibilitatea stabilirii unor rate bazale temporare, mai mari sau mai mici, în funcţie de necesităţile organismului pe o anumită perioadă din timpul zilei, de exemplu pe perioada unei activităţi fizice, pentru prevenirea hipoglicemiei.

Pentru acoperirea glucozei aduse de alimentaţie, pompa poate fi comandată prin activarea butoanelor să administreze bolusul de insulină. Există unele tipuri de pompe (Medtronic Paradigm 712 şi 722) care au posibilitatea de a calcula doza de insulină necesară pentru o anumită cantitate de hidraţi de carbon consumată, sau pentru a corecta o valoare mare a glicemiei.

Calcularea dozei de insulină ţine cont de cantitatea de insulină activă existentă în corp de la un bolus anterior, de sensibilitatea la insulină, de cantitatea de hidraţi de carbon consumată, de ţinta glicemică postprandială. În acest fel frecvenţa hipoglicemiilor datorate supradozării insulinei este redusă. Un model nou şi complex de pompă de insulină este Medtronic MiniMed Paradigm Real-Time 722, care, alături de administrarea programată a insulinei are şi posibilitatea determinării valorii glucozei şi afişarea acesteia.

Pompa de insulină este conectată la un cateter care se inseră subcutanat la interval de două-trei zile. În pompa de insulină se utilizează analogii de insulină cu acţiune rapidă (Apidra, Humalog şi Novorapid).

Pompele de insulină existente în prezent în România sunt multiple. Experienţa românească datează din anul 2002, când, la Centrul de Diabet, Nutriţie, Boli metabolice din Cluj-Napoca s-a instalat prima pompă de insulină. În prezent în România sunt peste 200 persoane cu diabet zaharat purtătoare de pompă de insulină.

>> Care sunt avantajele pompei de insulină?

Cu ajutorul pompei, administrarea insulinei poate fi uşor adaptată necesarului organismului, ceea ce se însoţeşte de următoarele avantaje:

absorbţia constantă şi continuă a insulinei, cu mai puţine fluctuaţii,
posibilitatea adaptării dozei de insulină în funcţie de necesarul bazal,
reducerea riscului de hipoglicemii şi a variaţiilor glicemice,
posibilitatea reducerii necesarului de insulină/24 ore şi a administrării unor doze mici de insulină la cei cu necesar redus, cum sunt copii,
posibilitatea de a corecta uşor episoadele de hiperglicemie,
mai multă flexibilitate în desfăşurarea activităţilor zilnice, în alimentaţie şi activităţi sportive.

Pompa de insulină este indicată în primul rând în tratamentul cu insulină în diabetul zaharat tip 1, mai ales în situaţiile în care:

nu se poate obţine control glicemic prin injecţii multiple şi auto-monitorizare,
există frecvente hipoglicemii,
există fluctuaţii ale valorilor de glicemie,
necesarul de insulină este foarte mic, cum se întâmplă la copii,
este nevoie de asigurarea unui regim de viaţă flexibil,
se pregăteşte o sarcină sau în timpul sarcinii

Chiar dacă există multiple avantaje, doar pompa de insulină nu poate realiza controlul glicemic. Persoana purtătoare de pompă trebuie să fie în continuare responsabilă de propria îngrijire, să urmeze recomandările de alimentaţie, de activitate fizică, de măsurare zilnică a 3-4 valori de glicemie şi de adaptare a dozelor de insulină.

>> Există riscuri cu pompa de insulină?

Deşi pompele de insulină au sisteme de siguranţă şi de alarmă, pot exista situaţii în care livrarea de insulină se întrerupe şi apare creşterea valorilor de glicemie. De obicei aceste incidente apar datorită îndoirii sub piele a cateterului. Riscurile se reduc la minim în condiţiile în care persoana este educată şi antrenată în utilizarea pompei de insulină şi respectă programul de auto-monitorizare.

Pompa de insulină reprezintă o modalitate sigură şi eficientă de administrare a insulinei, dar costurile ridicate pe care le implică impun o selecţie atentă a persoanelor cu diabet zaharat tip 1 care să beneficieze la maxim de avantajele pe care le oferă.

Autor: Conferenţiar Dr. Gabriela Roman,

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Centrul Clinic de Diabet, Nutriţie, Boli metabolice, Cluj-Napoca.

Sursa: Jurnalul de Diabet 1/2009.

Mulţumim editurii Kirchheim Mainz pentru posibilitatea de a publica acest material.