________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Terapia medicamentoasă la pacienţii cu diabet zaharat tip 2
Articolul
de faţă īşi propune să prezinte succint preparatele medicamentoase pe
care le avem la dispoziţie pentru tratamentul diabetului zaharat tip 2
(cu excepţia insulinei), precum şi mecanismele lor de acţiune.
Pentru
a īnţelege mai bine modul de acţiune al medicamentelor antidiabetice,
vom face o scurtă trecere īn revistă a modificărilor metabolice care
apar īn cadrul diabetului zaharat tip 2, modificări pe care terapia
medicamentoasă īncearcă să le contracareze. Pentru mai multe detalii
mecanistice Vă recomandăm articolul intitulat “Ce este diabetul zaharat ?”.
>> Modificări metabolice īn cadrul
diabetului tip 2
Majoritatea pacienţilor cu diabet zaharat tip 2 sunt supraponderali şi
au depăşit vārsta de 30 de ani. Pancreasul lor produce, cel puţin īn
fazele iniţiale ale bolii, suficientă insulină, īnsă aceasta īşi pierde
din eficienţă, nemaifiind īn stare să reglementeze cantitatea de
glucoză din sānge prin facilitarea pătrunderii acesteie din sānge
īnspre celule. Această “ineficienţă” a insuline īn ciuda unei secreţii
normale sau chiar crescute se numeşte “insulinorezistenţă”.
>> Insulinorezistenţa (secreţie suficientă de insulină care īnsă īşi pierde din eficienţă).
Insulinorezistenţa este deci caracteristică fazelor de īnceput ale
diabetului şi determină īn timp o creştere progresivă a valorii
glicemiei. Pancreasul sesizează această creştere a glicemiei şi
reacţionează printr-o creştere a secreţiei proprii de insulină, care
ramāne īnsă parţial ineficientă. Īn timp, pancreasul “oboseşte”, se
distruge, iar cantitatea de insulină īncepe să scadă progresiv dacă nu
se intervine. Īn fazele avansate ale diabetului tip 2, secreţia de
insulină este foarte scăzută sau lipseşte. Īn aceste faze este necesară
administrarea de insulină, īnsă pānă atunci o mulţime de terapii pot
opri sau īncetini evoluţia bolii sau a complicaţiilor acesteia.
Vom īncepe prin a prezenta medicamentele antidiabetice orale (care pot
fi administrate pe gură) – prescurtat ADO - şi injectabile (altele
decāt insulina), īn ordinea īn care ar putea fi administrate dacă ţinem
cont de evoluţia bolii. Trebuie menţionat că această ordine este pur
scholastică şi că medicamentul cu care se īncepe sau se efetuează
tratamentul diabetului trebuie decis individual, īn funcţie de etapa de
evoluţie īn care se află pacientul, precum şi de particularităţile
acestuia şi eventualele contraindicaţii care pot exista.
>> Biguanidele
Sunt una dintre cele mai vechi şi mai eficiente clase de ADO,
reprezentantul cel mai cunoscut īn zilele noastre fiind Metforminul. Modul de acţiune
este īntārzierea absorbţiei intestinale a glucozei, blocarea producerii
şi a eliberării de glucoză din ficat, īntărirea acţiunii periferice a
insulinei. Avantaje: este un medicament
foarte bun atāt īn fazele iniţiale, cāt şi tardive ale diabetului
ducānd la reducerea insulinorezistenţei şi poate chiar facilita
scăderea īn greutate. Se asociază foarte frecvent cu alte medicamente
şi scade mai ales glicemia a jeun (īnainte de māncare). Dezavantaje:
determină uneori reacţii adverse abdominale şi nu se recomandă a fi
administrat la pacienţii cu probleme renale majore (insuficienţă
renală).
>> Inhibitorii de alfa glucozidază
Reprezentanţii sunt Acarboza, Miglitolul şi Vogliboza: Modul de acţiune este acela de īntārziere sau reducere a absorbţiei glucozei din intestin. Avantaje:
este un medicament foarte bun mai ales īn fazele iniţiale ale
diabetului, nu se absoarbe şi deci nu are efecte asupra altor ţesuturi.
Scade insulinorezistenţa şi şi-a dovedid eficienţa chiar şi īn
prevenirea diabetului. Au o bună eficienţă mai ales īn reducerea
valorilor glicemiei după māncare. Dezavantaje:
produc destul de des efecte nedorite cum ar fi balonare şi flatulenţă
(producere şi eliminare crescută de gaze). Aceste efecte se explică īn
felul următor: deoarece substanţa reduce absorbţia de glucoză din
alimentele ingerate, o cantitatea mai mare a acestora ajung īn
intestinul gros unde sunt descompuse de bacterii, ducānd la producerea
de gaze.
>> Sulfonilureicele
Sunt o clasă foarte frecvent folosită de ADO, cei mai cunoscuţi
reprezentanţi fiind: Glibencalmidul, Gliquidona, Glipizidul,
Gliclazidul şi Glimepiridul. Modul de acţiune este acela de stimulare a secreţiei de insulină din pancreas mai ales atunci cānd glicemia creşte. Avantaje:
se recomandă mai ales la pacienţii normoponderali şi sunt foarte
eficienţi īn fazele intermediare ale diabetului cānd stimulează
secreţia de insulină din pancreas. Se pot combina cu multe alte
antidiabetice şi cu insulină. Dezavantajele sunt legate de posibilitatea de a produce hipoglicemii şi de a īngreuna scăderea īn greutate.
>> Glinidele
Reprezentanţii
sunt Repaglinidul şi Nateglinidul şi constituie o clasă de substanţe cu
acţiune asemănătoare sulfonilureicelor, stimulānd secreţia de insulină
din pancreas cānd glicemia este crescută. Avantajul
constă īntr-o acţiune de mai scurtă durată decāt a sulfonilureicelor,
ceea ce reduce riscul de hipoglicemie, dar ceea ce duce şi la dezavantajul că trebuie administrate la fiecare masă principală.
>> Glitazonele
Reprezentate
de Pioglitazonă şi Rosiglitazonă acţionează prin īmbunătăţirea acţiunii
insulinei, reducānd astfel insulinorezistenţa. Avantajele
sunt determinate de o acţiune foarte bună mai ales īn fazele iniţiale
ale diabetului, combinaţia cu Metforminul fiind frecventă şi logică. Dezavantajele
sunt legate de durata destul de lungă pānă la instalarea efectului
(cāteva săptămāni) şi de posibilitatea de acumulare de lichid īn corp
(edem). De aceea nu se recomadă administrarea la pacienţi cu
insuficienţă cardiacă (cānd inima nu mai pompează suficient sānge). Ȋn
plus de aceasta au fost sugerate diverse alte efecte secundare ale
acestor substanţe care le limitează aplicarea terapeutică.
>> Incretinmimeticele
Sunt
o clasă nouă de substanţe reprezentate de Exenatide si Liraglutid
(injectabili) şi de inhibitorii de dipeptidilpeptidază (DPP)-4
(administraţi oral). Un scurt preambul: īn intestin se secretă mai ales
odată cu alimentaţia o serie de hormoni dintre care unii au rolul de a
creşte secreţia şi eficienţa insulinei, ajutānd astfel la păstrarea
glicemiei īn limite acceptabile chiar şi după māncare. Unul dintre
aceşti hormoni este cel numit GLP-1 (glucagon like peptide 1). La
pacienţii cu diabet, secreţia acestui hormon este deficitară, iar
inactivarea acestuia crescută. Exenatidul si Liraglutidul sunt
substanţe care au acţiune asemănătoare cu GLP-1, iar inhibitorii de
dipeptidil peptidază scad degradarea GLP-1 īn organism. Ambele clase de
substanţe duc astfel la creşterea acţiunii insulinei. Cāteva cuvinte
despre fiecare din ele.
Exenatidul are avantajul
de a avea o acţiune puternică, de a īmbunătăţi acţiunea insulinei şi de
a determina o scădere īn greutate, un efect deosebit de dorit. Dezavantajul
este că trebuie injectat de două ori pe zi şi că determină uneori
reacţii nedorite (dar īn general tranzitorii) cum ar fi greaţă şi
vărsături. Liraglutidul are avantajul de a trebui administrat injectabil doar odata pe zi, modul de acţiune fiind acelaşi cu al Exenatidului.
Inhibitorii de DPP-4
(reprezentaţi de Sidagliptin, Vildagliptin, şi Saxagliptin) produc mai
rar reacţii adverse, īnsă nu determină o scădere īn greutate. Această
clasă de substanţe se administrează īn general īn combinaţie cu alte
atidiabetice orale.
>> Un mod de viaţă sănătos trebuie să acompanieze orice tratament medicamentos al diabetului.
După
cum vedeţi, o multitudine de medicamente stau la dispoziţia noastră
pentru a trata diabetul zaharat tip 2, fiecare cu avantaje, dezavantaje
şi mod de acţiune specific. Arta medicului diabetolog constă īn a alege
pentru pacientul pe care īl are īn faţă terapia cea mai potrivită care
să ţină cont de constituţia acestuia, vārsta, stadiul diabetului,
obiceiurile alimentare, stilul de viaţă, precum şi de dorinţele
pacientului.
Sperăm
ca acest articol să vă ajute să īnţelegeţi de ce medicul a ales o
anumită terapie sau o combinaţie terapeutică īn cazul Dumneavoastră,
deoarece doar un pacient care īnţelege sensul terapiei o va aplica īn
viaţa de zi cu zi. Vorbiţi cu medicul Dumneavoastră īn cazul īn care
există elemente neclare şi contribuiţi activ la reuşita tratamentului
Dumneavoastră. Nu uitaţi īnsă: mediamentele nu pot īnlocui străduinţele
pe care trebuie să le faceţi de a duce o viaţă activă şi cu o
alimentaţie sănătoasă.
Autor: PD Dr. med. Alin Ştirban, Fürth, Germania
Sursa: Jurnalul de Diabet 2/2009.
Mulţumim editurii Kirchheim Mainz, Germania pentru permisiunea de a publica acest material.
Copyright @ Diabeti Consulting SRL. Actualizat: Mai 2022
|