Foto Oben
Despre noi

Noutăţi

Teme diabet Contact

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Tratamentul cu insulină şi sportul

 

Maraton, triatlon: din ce īn ce mai mulţi pacienţi cu diabet zaharat de tip 1 practică sporturi extreme. Pe de altă parte, nu doar īntre pacienţii cu tip 2 de diabet există oameni mai puţin activi; şi īntre pacienţii cu diabet de tip 1 există persoane greu de urnit. Sportul practicat īn mod regulat este īnsă īn măsură să contribuie la reducerea greutăţii, la īmbunătăţirea condiţiei fizice, precum şi la reducerea mortalităţii de cauză cardiovasculară. O creştere a «arderii » de calorii cu 2000 kcal/săptămānă poate să reducă substanţial riscul pentru tulburări de circulaţie ale inimii.

>> Diabet şi sport

La pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, prin sport nu se urmăreşte īn primul rānd o reducere a cantităţii de grasimi a organismului, aşa cum se doreşte la pacienţii cu diabet de tip 2. La pacienţii cu diabet de tip 1 trebuie pornit de la premiza că prin sport se produce o perturbare a echilibrului glicemiei. Īntr-o primă fază a activităţii fizice creşte secreţia unor hormoni care scad eficienţa insulinei- īn special hormoni secretaţi de către glanda suprarenală (o glandă aflată īn vecinătatea rinichiului, n.t.). Aceşti hormoni determină pe de o parte o creştere a captării şi consumului de glucoză de către muşchi, pe de altă parte o creştere a glicemiei prin producţie hepatică de glucoză din proteine, precum şi o creştere a eliberării de glucoză din depozitele hepatice.
La toţi pacienţii cu diabet, activitatea fizică duce la creşterea sensibilităţii muşchiului pentru insulină, astfel īncāt īn cazul unei activităţi fizice regulate, necesarul zilnic de insulină scade (Efect de « economisire a insulinei »).

>> Reducerea cantităţii de insulină

Faptul că īn timpul sportului sensibilitatea la insulină creşte, este remarcată de pacienţii cu diabet de tip 1 de multe ori prin apariţia unei hipoglicemii. Hipoglicemia apare īn cazul īn care īnainte de sport cantitatea de insulină nu a fost redusă corespunzător.

>> Vom discuta īn cele ce urmează cāteva scenarii şi recomandările corespunzătoare

Dacă activitatea fizică este prevăzută din timp (ex. meciul de fotbal cu prietenii de fiecare marţi după-amiază) şi urmează īndeaproape unei mese, este necesară reducerea cantităţii de insulină cu durată scurtă de acţiune pe care o administraţi la masa dinaintea sportului cu 30-50%, fiind necesar totodată creşterea aportului de hidraţi de carbon īnainte, īn timpul, precum şi după sport.

Dacă activitatea fizică nu a fost prevazută din timp şi nu aţi redus insulin, administraţi cu mărinimie hidraţi de carbon īnainte, īn timpul, precum şi după sport. Faceţi tot posibilul să măsuraţi glicemia şi īn timpul sportului pentru a exclude apariţia unei hipoglicemii. Cantitatea de hidraţi de carbon care se administrează īn timpul sportului variază īn funcţie de persoană şi gradul activităţii, orientativ luaţi īn jur de 1 unitate de pāine “12 g de pāine” pentru fiecare 30 de minute de activitate fizică medie.

Indiferent dacă aţi redus sau nu doza de insulină īnainte de īnceperea sportului, măsuraţi pe cāt posibil glicemia īnainte de a īncepe.

Īn cazul īn care glicemia īnainte de sport depăşeşte 250 mg/dl (13,9 mmol/l), se recomandă măsurarea cantităţii de acetonă īn urină. Īn cazul īn care testul este dublu pozitiv, există īn organism un deficit real de insulină iar efectuarea imediată a sportului este contraindicată. Se recomandă administrarea unei cantităţi mici de insulină (20% din doza zilnică de insulină rapidă) şi īnceperea sportului doar cānd glicemia este sub 180 mg/dl (10 mmol/l) şi īn urină acetona nu mai este detectabilă. Fără adminstrarea de insulină īn acest caz, glicemia poate să crească la valori care pot duce la instalarea comei diabetice (deficit sever de insulină). Deci: la valori ale glicemiei peste 250 mg/dl īnainte de sport, testaţi īntotdeauna acetona īn urină şi administraţi o cantitate mică de insulină.

>> Sportul are o acţiune de durată

Chiar şi la cāteva ore după sport, noaptea sau chiar şi īn cursul dimineţii zilei următoare sportului pot apare hipoglicemii. Īn această perioadă, ficatul īncearcă să īşi refacă rezervele de glucoză pe care le-a pus la dispoziţie īn timpul sportului. Din aceast motiv, īn cazul īn care sportul a fost efectuat după-amiaza tārziu sau seara, trebuie redusă şi doza de insulină bazală pe care o administraţi seara. Īn plus de aceasta, chiar dacă glicemia īnainte de culcare este normală, se recomandă ingestia de hidraţi de carbon suplimentari şi eventual măsurarea glicemiei nocturne (ora 2-3).

>> De ce profită pacienţii cu diabet de tip 1 de pe urma sportului?

Grăsimea se depozitează īn corpul uman nu doar sub forma grăsimii abdominale (grăsime viscerală) sau sub piele (grăsime subcutanată), ci şi īn muşchii scheletici, de ex. ai coapsei, gambei sau braţului. Aceste ultime modalităţi de depunere par să joace un rol important mai ales la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, deoarece depunerea de grăsime īn muşchi scade sensibilitatea acestora faţă de insulină. Cu alte cuvine, cu cāt se acumulează mai multă grăsime īn muşchi, cu atāt mai multă insulină este necesară pentru a permite pătrunderea glucozei īn musculatură. Grăsimea determină deci o aşa-numită « insulinorezistenţă ». Studii clinice au arătat că sportul practicat regulat scade insulinorezistenţa musculară  şi creşte totodată capacitatea muşchilor de a prelua glucoză. Īn felul acesta se poate obţine şi la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 o scădere a grăsimii corporale şi o creştere marcată a sensibilităţii la insulină, ceea ce duce pe termen lung la scăderea necesarului zilnic de insulină.

Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 şi microalbuminurie (urme de proteine īn urină) pot prezenta īn proporţie de 25% tulburări ale circulaţiei sāngelui la nivelul inimii, īn ciuda unor parametri sanguini normali şi īn lipsa altor complicaţii diabetice! Sportul nu creşte īnsă doar gradul de antrenament al corpului, ci scade şi riscul de apariţie al bolilor cardiovasculare (infarct miocardic, accident vascular cerebral) fiind recomandabil şi din acest punct de vedere.

>> Ce factori influenţează glicemia īn timpul sportului?

Modificările valorilor glicemiei īn timpul sportului sunt dependente de următoarele:

  1. Intensitatea şi durata activităţii fizice.
  2. Timpul zile īn care a fost efectuată activitatea.
  3. Gradul de antrenament al corpului.
  4. Stress-ul psihic din timpul sportului (de ex. concursuri sportive).
  5. Gradul de echilibrare metabolică de lungă durată.
  6. Glicemia īnainte de īnceperea activităţii fizice.
  7. Cantitatea şi timpul scurs de la ultima ingestie de hidraţi de carbon.
  8. Compoziţia ultimei mese ingerate (o masă bogată īn grăsimi va determina o absorbţie mai lentă a hidraţilor de carbon, īnsă de durată mai lungă).
  9. Tipul şi cantitatea de insulină administrată.

Sportul trebuie să constituie o activitatea plăcută şi pe termen lung, de aceea nu exageraţi la īnceput. Orice formă de sport extrem trebuie discutată īnainte cu medicul Dumneavoastră mai ales din perspeciva riscurilor asumate. Totuşi, īn ziua de astăzi pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 pot practica şi sporturi cu potenţial periculos cum ar fi box, carate sau scufundări. Practicarea lor se face īnsă cu rezerva unei pregătiri corespunzătoare, precum şi a recomandărilor specifice pacienţilor cu diabet zaharat de tip 1.Cereţi sfatul atāt a unui medic, cāt şi a unui diabetic cu experienţă īn sportul pe care doriţi să īl practicaţi.

Bine de ştiut:

Efecte ale sportului practicat regulat
Un surplus de insulină īn timpul sportului poate determina hipoglicemii! Simptome:
  • Īntărirea sistemului cardiovascular
  • Creşterea sensibilităţii la insulină
  • Scăderea glicemiei
  • Economisirea de insulină
  • Creşterea masei musculare
  • Scăderea īn greutate, dacă este necesar
  • Scăderea grăsimilor īn sānge
  • Creşterea gradului de antrenament fizic
  • Transpiraţie mai pronunţată
  • Dezorientare
  • Senzaţie de slăbiciune
  • Ameţeli
  • Eventual spasme musculare
  • Chiar şi oboseala pronunţată poate constitui un simptom al hipoglicemiei.

 

Trei īntrebări adresate autorului


R: Practicaţi sport?
Dr. Schmeisl: Mai puţin decāt ar trebui. Iarna ocazional schi, vara īn schimb īn mod regulat īnot.

JD: Cāte minute/ore de sport pe săptămānă recomandaţi unui pacient cu diabet zaharat de tip 1.
Dr. Schmeisl : de trei ori pe săptămānă cāte 45 de minute de sport moderat.

DJ : Dacă ar fi să recomandaţi un singur sport, care ar fi acela ?
Dr. Schmeisl : Walking – (plimbarea la pas grăbit n.t.) – acesta poate fi efectuat de către aproape oricine şi īn aproape orice īmprejurare.

 

 

Autor: Dr. Med. Gerhard- W. Schmeisl
Internist/Angiolog, Diabetolog.
Director al Clinicii Deegenberg, Bad Kissingen, Germania.

Traducere şi adaptare: Dr. med. Alin Ştirban

 

 

 

 

Copyright @ Diabeti Consulting SRL. Actualizat: Mai 2022