________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Tratamentul cu insulină şi sportul
Maraton,
triatlon: din ce īn ce mai mulţi pacienţi cu diabet zaharat de tip 1
practică sporturi extreme. Pe de altă parte, nu doar īntre pacienţii cu
tip 2 de diabet există oameni mai puţin activi; şi īntre pacienţii cu
diabet de tip 1 există persoane greu de urnit. Sportul practicat īn mod
regulat este īnsă īn măsură să contribuie la reducerea greutăţii, la
īmbunătăţirea condiţiei fizice, precum şi la reducerea mortalităţii de
cauză cardiovasculară. O creştere a «arderii » de calorii cu 2000
kcal/săptămānă poate să reducă substanţial riscul pentru tulburări de
circulaţie ale inimii.
>> Diabet şi sport
La pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, prin sport nu se urmăreşte īn
primul rānd o reducere a cantităţii de grasimi a organismului, aşa cum
se doreşte la pacienţii cu diabet de tip 2. La pacienţii cu diabet de
tip 1 trebuie pornit de la premiza că prin sport se produce o
perturbare a echilibrului glicemiei. Īntr-o primă fază a activităţii
fizice creşte secreţia unor hormoni care scad eficienţa insulinei- īn
special hormoni secretaţi de către glanda suprarenală (o glandă aflată
īn vecinătatea rinichiului, n.t.). Aceşti hormoni determină pe de o
parte o creştere a captării şi consumului de glucoză de către muşchi,
pe de altă parte o creştere a glicemiei prin producţie hepatică de
glucoză din proteine, precum şi o creştere a eliberării de glucoză din
depozitele hepatice.
La toţi pacienţii cu diabet, activitatea fizică duce la creşterea
sensibilităţii muşchiului pentru insulină, astfel īncāt īn cazul unei
activităţi fizice regulate, necesarul zilnic de insulină scade (Efect
de « economisire a insulinei »).
>> Reducerea cantităţii de insulină
Faptul că īn timpul sportului sensibilitatea la insulină creşte, este
remarcată de pacienţii cu diabet de tip 1 de multe ori prin apariţia
unei hipoglicemii. Hipoglicemia apare īn cazul īn care īnainte de sport
cantitatea de insulină nu a fost redusă corespunzător.
>> Vom discuta īn cele ce urmează cāteva scenarii şi recomandările corespunzătoare
Dacă activitatea fizică este prevăzută din timp (ex. meciul de fotbal
cu prietenii de fiecare marţi după-amiază) şi urmează īndeaproape unei
mese, este necesară reducerea cantităţii de insulină cu durată scurtă
de acţiune pe care o administraţi la masa dinaintea sportului cu
30-50%, fiind necesar totodată creşterea aportului de hidraţi de carbon
īnainte, īn timpul, precum şi după sport.
Dacă activitatea fizică nu a fost prevazută din timp şi nu aţi redus
insulin, administraţi cu mărinimie hidraţi de carbon īnainte, īn
timpul, precum şi după sport. Faceţi tot posibilul să măsuraţi glicemia
şi īn timpul sportului pentru a exclude apariţia unei hipoglicemii.
Cantitatea de hidraţi de carbon care se administrează īn timpul
sportului variază īn funcţie de persoană şi gradul activităţii,
orientativ luaţi īn jur de 1 unitate de pāine “12 g de pāine” pentru
fiecare 30 de minute de activitate fizică medie.
Indiferent dacă aţi redus sau nu doza de insulină īnainte de īnceperea
sportului, măsuraţi pe cāt posibil glicemia īnainte de a īncepe.
Īn cazul īn care glicemia īnainte de sport depăşeşte 250 mg/dl (13,9
mmol/l), se recomandă măsurarea cantităţii de acetonă īn urină. Īn
cazul īn care testul este dublu pozitiv, există īn organism un deficit
real de insulină iar efectuarea imediată a sportului este
contraindicată. Se recomandă administrarea unei cantităţi mici de
insulină (20% din doza zilnică de insulină rapidă) şi īnceperea
sportului doar cānd glicemia este sub 180 mg/dl (10 mmol/l) şi īn urină
acetona nu mai este detectabilă. Fără adminstrarea de insulină īn acest
caz, glicemia poate să crească la valori care pot duce la instalarea
comei diabetice (deficit sever de insulină). Deci: la valori ale
glicemiei peste 250 mg/dl īnainte de sport, testaţi īntotdeauna acetona
īn urină şi administraţi o cantitate mică de insulină.
>> Sportul are o acţiune de durată
Chiar şi la cāteva ore după sport, noaptea sau chiar şi īn cursul
dimineţii zilei următoare sportului pot apare hipoglicemii. Īn această
perioadă, ficatul īncearcă să īşi refacă rezervele de glucoză pe care
le-a pus la dispoziţie īn timpul sportului. Din aceast motiv, īn cazul
īn care sportul a fost efectuat după-amiaza tārziu sau seara, trebuie
redusă şi doza de insulină bazală pe care o administraţi seara. Īn plus
de aceasta, chiar dacă glicemia īnainte de culcare este normală, se
recomandă ingestia de hidraţi de carbon suplimentari şi eventual
măsurarea glicemiei nocturne (ora 2-3).
>> De ce profită pacienţii cu diabet de tip 1 de pe urma sportului?
Grăsimea
se depozitează īn corpul uman nu doar sub forma grăsimii abdominale
(grăsime viscerală) sau sub piele (grăsime subcutanată), ci şi īn
muşchii scheletici, de ex. ai coapsei, gambei sau braţului. Aceste
ultime modalităţi de depunere par să joace un rol important mai ales la
pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, deoarece depunerea de grăsime īn
muşchi scade sensibilitatea acestora faţă de insulină. Cu alte cuvine,
cu cāt se acumulează mai multă grăsime īn muşchi, cu atāt mai multă
insulină este necesară pentru a permite pătrunderea glucozei īn
musculatură. Grăsimea determină deci o aşa-numită
« insulinorezistenţă ». Studii clinice au arătat că sportul
practicat regulat scade insulinorezistenţa musculară şi
creşte totodată capacitatea muşchilor de a prelua glucoză. Īn felul
acesta se poate obţine şi la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 o
scădere a grăsimii corporale şi o creştere marcată a sensibilităţii la
insulină, ceea ce duce pe termen lung la scăderea necesarului zilnic de
insulină.
Pacienţii
cu diabet zaharat de tip 1 şi microalbuminurie (urme de proteine īn
urină) pot prezenta īn proporţie de 25% tulburări ale circulaţiei
sāngelui la nivelul inimii, īn ciuda unor parametri sanguini normali şi
īn lipsa altor complicaţii diabetice! Sportul nu creşte īnsă doar
gradul de antrenament al corpului, ci scade şi riscul de apariţie al
bolilor cardiovasculare (infarct miocardic, accident vascular cerebral)
fiind recomandabil şi din acest punct de vedere.
>> Ce factori influenţează glicemia īn timpul sportului?
Modificările valorilor glicemiei īn timpul sportului sunt dependente de următoarele:
- Intensitatea şi durata activităţii fizice.
- Timpul zile īn care a fost efectuată activitatea.
- Gradul de antrenament al corpului.
- Stress-ul psihic din timpul sportului (de ex. concursuri sportive).
- Gradul de echilibrare metabolică de lungă durată.
- Glicemia īnainte de īnceperea activităţii fizice.
- Cantitatea şi timpul scurs de la ultima ingestie de hidraţi de carbon.
- Compoziţia
ultimei mese ingerate (o masă bogată īn grăsimi va determina o
absorbţie mai lentă a hidraţilor de carbon, īnsă de durată mai lungă).
- Tipul şi cantitatea de insulină administrată.
Sportul
trebuie să constituie o activitatea plăcută şi pe termen lung, de aceea
nu exageraţi la īnceput. Orice formă de sport extrem trebuie discutată
īnainte cu medicul Dumneavoastră mai ales din perspeciva riscurilor
asumate. Totuşi, īn ziua de astăzi pacienţii cu diabet zaharat de tip 1
pot practica şi sporturi cu potenţial periculos cum ar fi box, carate
sau scufundări. Practicarea lor se face īnsă cu rezerva unei pregătiri
corespunzătoare, precum şi a recomandărilor specifice pacienţilor cu
diabet zaharat de tip 1.Cereţi sfatul atāt a unui medic, cāt şi a unui
diabetic cu experienţă īn sportul pe care doriţi să īl practicaţi.
Bine de ştiut:
Efecte ale sportului practicat regulat |
Un surplus de insulină īn timpul sportului poate determina hipoglicemii! Simptome: |
- Īntărirea sistemului cardiovascular
-
Creşterea sensibilităţii la insulină
-
Scăderea glicemiei
- Economisirea de insulină
-
Creşterea masei musculare
-
Scăderea īn greutate, dacă este necesar
-
Scăderea grăsimilor īn sānge
-
Creşterea gradului de antrenament fizic
|
- Transpiraţie mai pronunţată
- Dezorientare
- Senzaţie de slăbiciune
- Ameţeli
- Eventual spasme musculare
- Chiar şi oboseala pronunţată poate constitui un simptom al hipoglicemiei.
|
Trei īntrebări adresate autorului
R: Practicaţi sport?
Dr. Schmeisl: Mai puţin decāt ar trebui. Iarna ocazional schi, vara īn schimb īn mod regulat īnot.
JD: Cāte minute/ore de sport pe săptămānă recomandaţi unui pacient cu diabet zaharat de tip 1.
Dr. Schmeisl : de trei ori pe săptămānă cāte 45 de minute de sport moderat.
DJ : Dacă ar fi să recomandaţi un singur sport, care ar fi acela ?
Dr. Schmeisl : Walking – (plimbarea la pas grăbit n.t.) – acesta
poate fi efectuat de către aproape oricine şi īn aproape orice
īmprejurare.
Autor: Dr. Med. Gerhard- W. Schmeisl
Internist/Angiolog, Diabetolog.
Director al Clinicii Deegenberg, Bad Kissingen, Germania.
Traducere şi adaptare: Dr. med. Alin Ştirban
Copyright @ Diabeti Consulting SRL. Actualizat: Mai 2022
|